Cuvinte pentru ‘Buna Ana’

Cand i-am cumparat un televizor avea 75 de ani.Parea ca traise in alta lume..Am prins-o dezbracandu-se in camara in care isi tinea mancarea la rece de rusine sa nu o vada aia din cutia aceea vorbitoare.Am ras cu lacrimi,eram copil si ma vedeam in postura sa o linistesc ca oamenii de la televizor nu o vad pe ea…:)
Strabunica mea era o batranica slabuta si mica de statura ,cu niste ochi mereu calzi si vorbe intodeauna intelepte.Deseori imi petreceam duminicile cantand melodi la ea in camaruta .Sus pe cuptor avea cateva mere culese din gradina si puse la incalzit pentru ca eu sa le pot manca cand aveam sa ajung la ea.Casa ei era la 50 de metri de scoala ,obisnuiam sa mananc la ea de fiecare data cand scapam .Si asta nu pentru ca mama nu ar fi gatit ceva ci pentru simplu fapt ca mancarea ei avea un gust anume.Ma abonasem la povestile ei ….In fiecare zi dupa ore ,o ascultam in timp ce mancam pe saturate .Ma fascina si o iubeam enorm de mult pentru felul in care pregatea totul pentru nepoata ei.Cand avea de munca in gradina gaseam mancarea calda pe cuptor si dupa ce ma bucuram de bucatele gustoase ma duceam in spatele casei ,pe lantul mic de pamant unde ‘buna Ana’ sapa mararul si patrunjelul.Ma asezam langa ea pe un trunchi de copac si o indemnam sa imi povesteasca ce au mai facut vecinii,ce noutati mai are si cum a dormit aseara.Cand incepea nu o mai opreai iar eu uitam ca mama ma astepta acasa in capatul celalalt de sat.
In biserica avea un loc in spate ,pe partea dreapta ,era micuta si o zareai greu printre celelalte credincioase.Dar eu stiam ca e acolo nelipsita si abia asteptam sa ne inapoiem acasa dupa slujba si sa mai stam la o poveste.Avea obiceiul cand dormeam la ea sa-mi insire toate momentele frumoase din viata ei ,ma alinta si ma acoperea noaptea iar dimineata cand deschideam ochii masa era pregatita..aveam paine prajita in ou,un ceai cald ,parizer si dulceata. .De cum ma ridicam din pat o cautam sa imi mai spuna de unde a ramas aseara .Avea mama dreptate ca nu ne mai satura Dumnezeu de povesti….
Cand am facut 18 ani a venit la mine acasa ,acolo unde erau deja invitatii sositi .Era curioasa sa vada tot ,sa studieze ea daca parintii mei au facut totul ca la carte pentru nepoata ei.N-a fost zi de nastere sa nu imi dea din micuta ei pensie 100 de mii(vechi) ..Dumnezeu stie ca era darul cel mai de pret tocmai pentru ca venea de la draga mea strabunica.Cu mainile ei slabe prin care erau deja vizibile venele ,cu parul alb ascuns sub un batic negru ,cu fata ridata de vreme si de griji ,aceasta femeie era poate singura care putea sa ma hraneasca direct din mana ei fara sa-mi fie scarba ,putea sa-mi ceara sa-i dau jos ciorapii cand deja anii i-au imbatranit corpul si oasele .Toata copilaria mea a facut prima data popas la casa ei,la masa ei si la vorbele ei calde..am iubit-o fara sa stiu cum, atat de puternic incat atunci cand a cazut la pat simteam cum o parte din mine zace acolo cu ea.Toate lucrurile bune imi secerau mintea,toate manusile din lana ,puloverele si ciorapii mei de mers la sanie iarna erau crosetati de mainile strabunicii meile..neputincioasa mi-am pus scaunul la capul patului in care odinioara dormeam si eu ,am varsat lacrimi pe perna unde bunica mea isi striga in tacerea durerea..
Nu vreau sa spun ce a insemnat plecarea ei …..n-as vrea sa aduc amintirile inapoi ..categoric nu astfel de amintiri.
Voi trai si voi imbatranii amintindu-mi de casa cu numarul 68 in care locuia o batrana harnica ,sprintena cu frica de Dumnezeu. O batranica ce m-a crescut ,mi-a facut poftele si fredona cu mine cantari..In bratele ei am stiut tot timpul ca ma pot simti un copil…indiferent de varsta.!!